CAPITALA SUB ASEDIUL ZAPEZII

Impartasesc in totul nemultumirea colegilor bucuresteni din blogosfera ( si nu numai!) privind  gestionarea „primei zapezi de ianuarie” de catre autoritatile cu atributii in domeniu. Ecranele TV sunt invadate de declaratii si degrevari de responsabilitati. Cei obligati sa intervina decreteaza: de vina este…calamitatea naturii, situatia exceptionala, etc! Asertiuni total inexacte. Adevarul este ca de multi ani nu mai avem ierni clasice, cu zapada si ca nu mai suntem obisnuiti cu astfel de fenomene. Multi isi amintesc cum, cu ani in urma, iernile  incepute din luna noiembrie erau bogate in zapada si se prelungeau pana prin martie. Este adevarat ca atunci nu exista aglomeratia de masini pe care o intalnim astazi. Dar exista si mai multa implicare si constinciozitate. Nu se asteptau avertizari sau somatii pentru a curata trotuarul. In Bucuresti, dupa cum se stie apar dificultati similare si cu ocazia unor ploi mai abundente care depasesc capacitatea retelei de canalizare ceeace provoaca inundarea unor strazi. Sunt probleme si in legatura cu gospodarirea orasului, cu intretinerea curateniei strazilor si spatiilor verzi, cu eficienta serviciilor de salubritate. Din multitudinea de probleme evidentiate eu m-as opri doar la un aspect : Cat de eficienta este organizarea actuala a serviciilor de gospodarie comunala care se efectueaza de catre societati private, pe baza de licitatie. Oare nu era mai eficienta organizarea acestor activitati – asa cum era inainte de razboi – in cadrul unei societati subordonate direct Primariei Generale a Capitalei.- UCB ( Uzinele Comunale Bucuresti ) ?. Se pare ca am devenit sclavii unor prejudecati care ne impiedica sa mai gandim lucid. Este ceeace constata economistul american John Kenneth Galbraith in interviul sau “What Happened to the Good Society? ( 2001) ca s-a petrecut  dupa 1989 in fostele tari socialiste din Europa odata cu prabusirea vechilor economii de stat si anume – inlocuirea vechilor dogme ale “economiei socialiste” cu o noua dogma privatizarea ca solutie miracol! Or, el considera ca aceasta “ nu este cu nimic mai buna ca orientare modelatoare a activitatilor publice decat socialismul. El constata ca si in SUA, privatizarea unor servicii publice (cum ar fi gospodaria comunala), a dus adesea la inrautatirea calitatii si scumpirea acestora ceeace a determinat unele comunitati sa le treaca din nou in subordinea autoritatii comunale. Deci, judecata asupra eficientei acestor activitati trebuie sa fie pragmatica, debarasata de orice prejudecati ideologice. Aceleasi probleme se pot ridica si in legatura cu alte activitati de interes public – intretinerea strazilor, asfaltarea lor, schimbarea bordurilor,s.a. care au devenit afaceri, surse de profituri usoare, ca si activitatile de intretinere sau deszapezire. Este de analizat daca asemenea activitati nu ar fi mai potrivit sa fie organizate ca entitati economice distincte (vezi UCB) subordonate in mod nemijlocit celor ce raspund de aceste domenii.