Pe langa problemele politice ma confrunt zilnic cu problemele oamenilor care asteapta solutii din partea reprezentantilor lor in Parlament. Astazi:
POZIŢIA FAŢĂ DE PROPRIETATE
În ianuarie 1990, am constituit o comisie naţională pentru elaborarea unei “strategii a tranziţiei spre economia de piaţă” – sub coordonarea noului Institut Academic de Cercetări Economice – la care au participat toţi specialiştii din cercetarea academică, universitară şi departamentală, ca şi specialisti din economia concretă – ca reper pentru elaborarea unor linii directoare ale reformei economice. Dar, amintiţi-vă în ce climat s-a desfăşurat guvernarea din acei ani, convulsiile vieţii politice – de care, din păcate, nici astăzi, după 18 ani, nu am reuşit să ne desprindem. Au apărut tot felul de presiuni – interne şi externe – care ne-au impus soluţii, nu întotdeauna raţionale. Vă dau doar două exemple:
- Primul: A apărut o presiune puternică pentru restituirea de proprietăţi – pentru a repara abuzurile săvârşite după 1945. În discuţiile politice de atunci am arătat deschidere pentru a căuta soluţii raţionale de înlăturare a efectelor unor abuzuri, dar căutând să evităm noi nedreptăţi. Ca exemplu – aceeaşi problemă în Ungaria, prin înţelegerea realizată între toate forţele politice, în 1993, s-a ajuns la concluzia că e greu să se reconstituie drepturile de proprietate şi, de comun acord, au stabilit că nu se restituie nimic în natură (nici clădiri, nici pământuri, nici păduri), iar despăgubirile celor afectaţi să poată fi suportabile de către societate. De aceea, s-au limitat la o sumă maximă, echivalentă cu 75.000 dolari. Şi nimeni nu a obiectat, nu a făcut reclamaţii – nici pe plan intern, nici la CEDO. La noi, iniţial se pornise de la o premisă: să se ia în considerare situaţia de după 1945. Însă, promotorii ideii “restitutio in integrum” au impus, în 2005, pachetul de legi privind proprietatea, care a deschis calea unui proces cu efecte ample – se reclamă situaţii şi se prezintă acte dinainte de constituirea statului naţional român, de pe vremea imperiului austro-ungar, se solicită mii şi zeci de mii de hectare de păduri şi terenuri, se revendică imobile din care sunt evacuate şcoli, grădiniţe, instituţii de cultură etc. şi mii de oameni nevinovaţi sunt evacuaţi brutal din case în care locuiesc de 30-40-50 ani (unele primite în schimbul caselor demolate sau distruse de calamităţi naturale – cutremure, inundaţii (cum au fost şi cele 200 familii din Satu-Mare). Acesta este un exemplu.
Al doilea: situaţia creată în agricultură. După promovarea Legii 18, au apărut presiuni pentru destrămarea Cooperativelor Agricole de Producţie – sub pretextul că ar fi fost “structuri comuniste” – şi s-a ajuns la o fărâmiţare a proprietăţii care creează mari greutăţi proprietarilor şi afectează producţia agricolă. Este adevărat că intervenţia abuziva a statului, pe vremea lui Ceauşescu, a compromis în faţa oamenilor CAP-urile – privite nu ca asociaţii benevole ale micilor proprietari pentru a face faţă cerinţelor pieţei, ci ca structuri de stat. În Germania (fosta RDG), Cehoslovacia, Ungaria, nimeni nici nu s-a gândit să destrame cooperativele – care s-au consolidat ca unităţi puternice de producţie agricolă – net superioare fermelor familiare din vestul Germaniei, spre exemplu (în medie, cu suprafeţe de circa 80 ha).
În fine: Procesul de privatizare, care se impunea ca măsură esenţială a reformei economice. În lipsa unor deţinători de capital pe plan intern şi a unor investitori străini s-a adoptat soluţia, inspirată din experienţa altora, a coparticipării salariaţilor la procesul de privatizare (30% din valoarea activelor unităţilor supuse privatizării – fiind transformate în acţiuni repartizate cetăţenilor). Cu unele excepţii, cele mai multe unităţi nu au făcut faţă noilor conjuncturi şi am asistat la un amplu proces de închideri, falimentări de unităţi industriale. Ramuri întregi – minerit, siderurgie, industrie prelucrătoare – şi-au închis porţile. Procesul a fost similar în toate fostele ţări “socialiste” (inclusiv în RDG).
La situaţia aceasta complexă s-a adăugat slăbiciunea statului, a instrumentelor legale şi instituţionale de apărare a intereselor statului şi ale cetăţenilor, ceea ce a facilitat acţiunile unora interesaţi în folosirea conjuncturii complicate pentru ţară în folos propriu. Corupţia a devenit o plagă, care a agravat un proces, altminteri cunoscut în toate ţările care au parcurs acest drum al “capitalismului sălbatic”, al acumulării primitive de capital – polarizare socială: acumularea bogăţiei în mâinile unei minorităţi şi extinderea sărăciei pentru o mare majoritate”! Nu am putut evita acest lucru.
Totul e să învăţăm din această experienţă. Să închegăm o acţiune solidară – dincolo de interese de grup, de partid – pentru redresarea ţării. Un lucru pozitiv este faptul că, din anul 2000, am intrat pe un curs ascendent de creştere economică. Să fim capabili să-l menţinem pe un timp cât mai îndelungat. Intrarea în Uniunea Europeană constituie o oportunitate – să fim capabili să o folosim! Din păcate, starea de tensiune şi de conflicte deschise între instituţiile statului – întreţinute artificial de preşedintele ţării – devine un factor dăunător, atât pentru coerenţa politicii interne, cât şi pentru relaţiile noastre internaţionale !
Intrucat se fac numeroase referiri la problematica punctuala a chiriasilor din casele nationalizate doresc sa precizez faptul ca atat in cadrul Partidul Social Democrat cit si in cadrul activitatii Senatoriale sustin necesitatea ca, prin reglementarea situatiei imobilelor nationalizate, să nu se creeze o nouă nedreptate. In acest sens proiectele de lege aflate in dezbatere si cu care grupul PSD este de acord propun o solutie corectă, aceea de a se asigura protectia unor chiriasi care ar fi afectati de reparatia dreptului fostilor proprietari.
Este vorba, in general, de persoane in varstă, de persoane care si-au pierdut, la un moment dat imobilul proprietate personală, din motive neimputabile lor.
Fata de aceasta situatie consider ca o prioritate legislativa identificarea unei solutii unitare prin care, coroborat cu repararea dreptului fostilor proprietari, să se găsească si solutii echitabile pentru persoanele care se află in situatia de chiriasi, de persoane care au devenit proprietari in imobilele nationalizate, in baza Legii nr.112/1995, să respectăm principiul de a nu repara o nedreptate creand o nouă nedreptate.
In PAGINI este prezentata scrisoarea din 3 dec.2007 adresata de grupul senatorial PSD premierului Calin Popescu Tariceanu.
